Vechea denumire a comunei a fost Bâsca, denumire pe care în present o păstrează doar râul care trece prin comună. La acea data sediul administrative al comunei era situate la gura izvorului Tega. Se pare că numele inițial al comunei însemna ”lână tunsă de pe oaie, o materializare a vechii îndeletniciri pastorale pe întinsul plai al Penteleului”1.
Cea mai veche atestare de pe Gura Teghii datează din 1522-1523, când voievodul Radu de la Afumați îi dă lui ”Neagu cu frații și cu fii săi” o proprietate întinsă ”până la Cheia și până la drumul Buzăului”. Cea mai veche atestare comercială datează însă din 1543, când la Bâsca se înregistrează un transport de mărfuri în valoare de 250 aspri.
Gura Teghii a fost secole întregi o localitate de frontieră între Țara Românească, Moldova și Transilvania. Numele multor conducători sau moșieri au fost legate de această comună : Vintilă Vodă, banul Ghica, boierii Cândești, Sofia Solomon, Dimitrescu Maican Ioan Sibiceanu, Enache Persescu. Cel din urmă este și cel care dă numele ”Piatra lui Persescu” existentă și astăzi pe teritoriul comunei. Persescu era cunoscut printre personalitățile vremii ca o persoană cu o ospitalitate fără margini.
Numeroși oameni de seamă au scris despre el, inclusiv Ion Luca Caragiale ”Persescu, autorul faimoaselor cașcavaluri: om cu avere, construise pe Valea Bâscăi un folanster bine mobilat și aprovizionat, unde primea cu multă bucuri pe numeroșii vizitatori care fugeau de pâcla orașelor la aerul binefăcător al muntelui”. Această dovadă scrisă a lui Caragiale arată câteva dintre aspectele încă existente în comuna Gura Teghii : natura nestricată de mâna omului, aerul curat, liniștea și obiceiurile tradiționale din zonă : oieritul și creșterea animalelor.
Conform datelor din arhive cea mai veche statistică datează din 1831 când pe raza comunei erau 143 familii.
Text preluat din „Strategia de dezvoltare a comunei Gura Teghii.”